Satul Cuza-Vodă aparţine comunei Viişoara, judeţul Botoşani. A luat fiinţă în timpul domniei lui Cuza Vodă, prin aşezarea locuitorilor din satele vecine pe loturile date la 1864. Satul se învecinează cu comunele Viişoara şi Păltiniş şi cu satul Eşanca.
În anul 1921 satul avea un număr de 400 de familii, la momentul actual compunându-se din aproape 200 de familii.
În 1921, din cauza faptului că satul nu avea biserică s-a simţit nevoia de a se construi un locaş de cult pentru închinăciune.
Prin jertfa enoriaşilor s-a început construirea bisericii ce a durat până în anul 1924.
La 21 noiembrie 1924 biserica a fost sfinţită de către P.C.Pr. Protoiereu Dumitru Grigorescu împreună cu un ierarh bisericesc căruia nu i se ştie numele.
Soclul şi temelia bisericii sunt din piatră iar zidurile şi pereţii din lemn şi lut. Acoperişul este din tablă zincată.
Forma bisericii este cea de corabie. La exterior biserica este căptuşită din scândură de brad. Biserica are un turn situat deasupra pronaosului. Deasupra altarului, a turnului şi a pridvorului sunt situate câte o cruce de fier.
Pereţii din interior sunt căptuşiţi cu scândură de brad. Interiorul este împărţit în: altar sub formă semicirculară; naosul în formă dreptunghiulară şi pronaosul având forma pătrată.
Deasupra pronaosului se află un cafas.
Biserica este duşumită cu scândură de brad, interiorul bisericii fiind lipsit de pictură murală.
Pe bolta naosului se află Pantocratorul. Catapeteasma este făcută din lemn de tei. Pictura este făcută în ulei în stil bizantin. Nu se cunoaşte numele celui ce a pictat catapeteasma.
Lăcaşul este lipsit de obiecte cu valoare artistică sau istorică.
Biserica se află în centrul satului, fiind învecinată cu şcoala cu care a păstrat o strânsă legătură de-a lungul timpului.
La sfântul altar au slujit de-a lungul timpului următorii preoţi: P.C.Pr. Isaia Dragomirescu, P.C.Pr. Siditul, P.C.Pr. Ilaş, P.C.Pr. Cicinschi, P.C.Pr. Anchevici, P.C.Pr. Straton, P.C.Pr. Agache, P.C.Pr. Drob, P.C.Pr. Sardenie, P.C.Pr. Avîrvărei. Toţi aceşti preoţi au fost suplinitori deoarece biserica a fost filie.
În anul 1999 lăcaşul a devenit biserică parohială iar preot paroh a fost numit P.C.Pr. Bejinariu Bogdan Constantin.
Deoarece satul este foarte sărac biserica nu a fost restaurată şi nici reparată.
